Deloc sfanta. E chiar păcătoasă. Exceptand, poate, proprietatile Bisericii. Pentru ca tocmai dintr-o asemenea perspectiva asupra lumii (ca facuta de Zeu pentru om, sau, pur si simplu, ca apartinand Zeului, in slujba caruia ar fi, si pe care l-ar reprezenta oamenii), si printr-un asemenea cadru social, politic si institutional ierarhic (religios sau laic), proprietatea si-a facut aparitia in societatea umana, ca trasatura definitorie a acesteia de-a lungul istoriei, si a putut primi apelativul de “sfanta”.
In realitate, proprietatea e o conceptie eronata(fie si daca pastram perspectiva religioasa, in care oamenii sunt egali in fata creatorului –care nu i-ar fi creat pe unii cu mai putine drepturi decat altii-, dar al carui plan oricum nu-l cunoastem, ceea ce face, tocmai, ca aceasta perspectiva sa fie mai putin importanta) in care traieste, pe care o invoca, si pe care si-a asumat-o omenirea pana in prezent. In primul rand pentru simplul fapt ca resursele(teritoriale, alimentare, materii prime) sunt anterioare existentei omului, acesta neputand pretinde ca ii apartin, cand, de fapt, el apartine acestora sau, cel mult, e vorba de o interdependenta prin care cele doua parti isi apartin reciproc. Toate resursele de care beneficiaza fiinta umana, au stat la baza generarii acesteia, asa cum un parinte isi genereaza copilul, deci cum ar putea spune copilul ca parintele ii apartine, si ca nici un alt copil nu are dreptul sa se nasca din acesta si sa beneficieze de grija acestuia? In numele carei logici omul isi aproprie un bun care nu ii apartine, doar pentru ca acest bun nu apartine nimanui(sau considera ca nu apartine nimanui), ca si cum ar trebui si ar fi in natura oricarui lucru sa apartina cuiva? Bineinteles ca munca si, intai de toate, simpla necesitate ii da dreptul si privilegiu omului sa beneficieze de o resursa, pentru ca tocmai acesta e sensul resursei, de a perpetua existenta, fiind astfel, la randul ei, perpetuata de aceasta*. Dar a pune stapanire pe o resursa si a o transforma in proprietate este o aberatie si un abuz care deposedeaza resursa de sens si de proprietatea ei reala.
Devine evident, astfel, ca ceea ce in ziua de azi se numeste a cumpara(sau primi) sau a vinde(oferi) o proprietate, sunt actiuni fara nici o sustinere in realitate(ci doar in legislatia umana), pentru ca nu poti vinde ceva ce nu iti apartine, si nu poti cumpara ceva ce nu apartine cuiva. Istoria sociala si politica a omenirii(reflectata in cea culturala) e o inlantuire si intretesere complicata, violenta si abuziva a proprietatilor, teritoriale, animale si umane, avand ca rezultat actual indivizi care au mostenit mai mult si indivizi care au mostenit mai putin sau deloc. Deci o societate in care unii au dreptul de a se naste proprietari, iar altii nu. Dreptul la proprietate prin nastere si mostenire nu e decat o alta consecinta aberanta a erorii proprietatii in care omenirea a trait, cu forma legala, dar fara nici o forma si sustinere reala, pentru ca nu face decat sa mentina inegalitatea si distanta intre oameni, prin faptul ca accesul liber la resursele si posibilitatile lor este ingradit. Meritul unui om nu poate fi determinat dupa meritul parintelui sau, pentru ca aceasta ar insemna ca oamenii nu se nasc liberi(devreme ce unii au un grad mai mare de libertate decat altii), deci ca societatea este corupta. Si chiar daca oamenii au dreptul(legal) si posibilitatea de a cumpara proprietati, aceasta, iarasi, este apanajul celor avuti, celor care au resurse pentru a-si putea permite asta, sau a celor care acumuleaza in defavoarea si prin exploatarea altora**. Sau a catorva ale caror produse si servicii, mai mult sau mai putin remarcabile, mai mult sau mai putin necesare, sunt cumparate de cei multi, deci sunt instariti de catre cei multi. Si pentru ce? Pentru a cumpara ceva ce nimeni nu are dreptul sa vanda.
Desigur, si animalele au comportament teritorial. Nu e de gluma cu dreptul la hrana, imperechere si chiar la tranzit. Comportamentul primilor oameni, perpetuat pana in prezent, e o continuare a acestuia. Nu inseamna ca trebuie sa mentinem traditia. “Partea leului” nu apartine oamenilor***. Suntem mai mult decat instinct de supravietuire, care e bun in situatii de criza, dar ne mentinem in situatii de criza tocmai pentru ca ne bazam pe instinctul de supravietuire. Dorinta de putere si de avutie ne priveaza de adevaratele valori umane, de adevaratele noastre posibilitati si de adevaratele proprietati.
_______________________________
* Chiar si o livada, chiar daca e o resursa creeata de om, nu poate fi considerata proprietatea acestuia, pentru ca, la randul ei, a crescut pe pamant, care nu apartine nimanui, si dintr-o materie prima –seminte si puieti- anterioara omului. Este un rezultat al muncii, de care omult beneficiaza, dar, totusi, un fenomen natural, care nu poate fi insusit de nimeni.
** De exemplu, familia mea a mostenit o casa mare, terenuri si paduri dela strabunicul meu, care avea mari proprietati si afaceri forestiere in perioada dinaintea venirii comunistilor, care i-au confiscat proprietatile si l-au persecutat. Ulterior, aceste proprietati au fost, in parte, restituite si recuperate prin retrocedare si alte procese in instanta. Dar strabunicul nu a provenit dintr-o familie instarita, producandu-si averea treptat, prin diverse afaceri, inclusiv cumparand terenuri de la taranii saraci, intr-o perioada de mare precaritate. Un zvon -nu stiu cat de adevarat- care ajuns si la mine spunea ca ar fi cumparat terenuri de la acesti tarani pe saci cu porumb. Foarte probabil ca aceasta era o metoda prin care multi, de-a lungul timpului, au obtinut mari proprietati.
*** Animalele, in inconstienta lor, ne dau o lectie de care noi ar trebui sa fim constienti. Masculii de lei fara teritoriu ucid puii lipsiti de o aparare sustinuta din partea leoaicelor atunci cand leii tati dominanti sunt plecati in teritoriu, pentru a induce noi calduri femelei si a face loc propriilor pui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu