zona politică

măcar la politică să ne pricepem (cu toţii.. împreună). să nepricepem. vorba că la politică se pricep toţi e chiar mai adevărată decât pare. doar că s-ar putea să spună că fiecare se pricepe în felul lui. politica e pricepere şi nepricepere în acelaşi timp. dacă toţi oamenii s-ar pricepe la politică, toţi s-ar înţelege bine. dar faptul că nu se prea se înţeleg nu înseamnă că nu se pricep, ci că fiecare pricepe în mod diferit, sau ce şi cum vrea. şi cu cât priceperea oamenilor e mai mare, cu atât şi nepriceperea şi neînţelegerea din spaţiul politic şi social devin şi ele mai mari. politica e zona unde priceperea devine şi se transformă/traduce în nepricepere. în care priceperea la politică conduce la o politică a nepriceperii. în care "priceperea" nu produce şi nu înseamnă "înţelegere". rezultă că, pentru ca nepriceperea politică să dispară (sau să nu mai apară), trebuie să dispară şi (sau să nu mai apară nici) priceperea. ar trebui ca omul politic să nu (se) mai priceapă. înţelegerea între oameni (şi înţelegerea umană) e invers proporţională şi în opoziţie cu priceperea (la) politică. ce se încearcă în zona politică? se încearcă priceperea nepriceperii (adică a felului cum priceperile intră în contact şi conflict şi a rezultantelor acestora, bune sau rele, pentru a se trage concluzii şi direcţii noi) sau se încearcă nepriceperea priceperii (adică o pricepere mai mică a priceperilor, o atenuare a acestora, pentru a se găsi o coeziune, un mai mare sau mai mult numitor comun, prin care priceperile s-ar putea înţelege)? oricum ar fi, însăşi politica (în forma ei cea mai bună) pare a fi o lucrare în contra ei, o conştientă auto-sabotare, pentru a-şi depăşi condiţia şi priceperile, în vederea înţelegerii. omul politic şi adevărata pricepere la politică urmăreşte astfel să nu se mai priceapă la politică pentru a evita nepriceperea politică(politica nepriceperii) şi a obţine înţelegerea. cine "se" pricepe, nu înţelege(în afara sa). a se pricepe înseamnă a (se) separa; un aspect definitoriu pentru omul politic, antropocentric, separat el însuşi, ideologic, de natura înconjurătoare, externă, şi separat social-politic de alţi oameni, prin aceastră construcţie artificială a politicii, prin gândirea politică, o gândire a se-priceperii şi se-parării. zona tensionată şi obscură a politicii e o modalitate artificială, inconcretă, de a amortiza şi împreuna priceperea noastră diferită la politică. iar ceea ce o face artificială şi inconcretă este "se"-ul individual şi uman; se-ul ideologic care nu înţelege dincolo de el şi care nu există dincolo de el. pentru că dacă ar exista dincolo de el, ar însemna dispariţia lui, extincţia unui centru şi a unui fel de a fi şi de a se pricepe. iar pentru ca omul să devină apolitic şi liber de artificiile politicului, trebuie să se externalizeze, să lase centrul liber de sinele şi de artificiile umane, şi să îl restituie şi recunoască întregului mediu natural, non-centric şi non-antropic, pentru că centrul este mediul, iar mediu nu e antropic sau de un alt fel, ci o înţelegere şi o întrelegare a tuturor fenomenelor. omul nu poate înţelege şi convieţui cu alţi oameni şi alte fenomene decât dacă operează din exterior, de dicolo de limitele autoimpuse şi artificiale ale politicilor şi ideologiilor sale. decât dacă omul exportă tuturor entităţilor propria lui importanţă.